Butonul vietzii!

Unde lucrez acum (de ceva vreme, pentru putina vreme) dau cu sapa la etajul 9 al unei cladiri. In fiecare zi ma strabate aceeasi dilema. La parter, stau in fata liftului asteptand sa vina, bineinteles, dupa ce am apasat si pe buton. Apare un individ/ individa, nu conteaza, toti fac la fel; desi butonul liftului are ledul aprins si eu sunt in fata usilor, mai apasa o data (sau de mai multe ori, in functie de personalitate) pe butonul nefericit (asa arata!). Situatia se repeta cu fiecare persoana care vine, indiferent de zi, ora, etc. Ma gandesc de ce acest ritual aparent fara sens. Am cateva concluzii, acum nu stiu care se si potriveste: toti suntem invizibili pentru ceilalti, mai ales la inceputul zilei de munca, sau mai ales la munca (de socializarea minima cu care toti suntem datori cand suntem intr-o comunitate, fie ea si temporara, adeca, salutul, nu mai zic!), toti credem despre ceilalti ca sunt incapabili sa cheme liftul apasand pe un buton (lucrurile nu mai sunt asa simple cum erau acum 100 de ani), pur si simplu credem ca putem influenta viteza cu care coboara/urca liftul prin "magia" incorporata in buricul degetului nostru propriu si personal. Eu merg pe ultima varianta, pentru ca nu vreau sa cred ca ma vad in fiecare zi cu cetateni si cetatence care pot gandi atat de complex.